Otita externă este o infecţie sau inflamaţie a conductului auditiv sau a pavilionului urechii. Deoarece înotul la piscine, în ape poluate favorizează apariţia infecţiei, otita externă mai este numită şi „urechea înotătorului”, fiind o afecţiune „de sezon”.
Cauze
Otita externă se dezvoltă în condiţii de umiditate ridicate care favorizează înmulţirea bacteriilor (streptococcus, staphylococcus), de aceea stagnarea apei în interiorul urechii este cauza principală de instalare a inflamaţiei. Alti factori care predispun la apariţia otitei externe sînt:
- traumatisme ale pavilionului extern al urechii;
- eczeme;
- alergii;
- infecţii micotice (ciupercă);
- infecţii virale;
- infecţii cutanate (furuncul).
Simptome
Durerea, de multe ori insuportabilă şi care creşte în intensitate la atingere, este principalul simptom care apare în cazul otitei externe. Totodată, alte manifestări ale afecţiunii pot fi:
- prurit;
- înroşirea urechii externe;
- purulenţe;
- scăderea acuităţii auzului;
- inflamarea glandelor din jurul gîtului;
- temperatură ridicată (în cazul agravării).
Tratament
Otita externă poate fi tratată prin administrarea antibioticelor şi soluţiilor cu administrare locală prescrise de medicul ORL. Dacă este afectat şi ţesutul osos al pavilionului urechii, este necesară supravegherea medicală. În prezenţă unui furuncul este contraindicată incizia acestuia, deoarece infecţia poate să se răspîndească.